Suplimentele nutritive constituie o temă de discuție destul de controversată în literatura de specialitate și din ce în ce mai multe cercetări se concentrează asupra elucidării acestei teme. Însă aceste cercetări de regulă se concentrează asupra adminitrării a unor substanțe și concluzionează efectele substanțelor supuse cercetării, care în mod natural în alimente niciodată nu sunt izolați, deoarece se găsesc alături de alte elemente, cu care formează complexul de nutrienți.

În mod ideal asigurarea nutrienților necesari ar trebui să fie acoperită din hrana zilnică, însă acesta devine din ce în ce mai greu, datorită multitudinilor de factori care influențează în mod direct conținutul de nutrienți a unor alimente.

Necesitățiile organismului

Pentru buna funcţionare a organismului toate celulele animale au nevoie de anumite molecule organice, nutrienți, din care să își construiască propriul corp și să îşi asigure necesarul energetic. Astfel nutriţia joacă un rol important în viaţă şi în medicină şi reprezintă procesul de aprovizionare a celulelor şi a ţesuturilor cu elementele necesare pentru a susţine viaţa, care se efectuează prin ingerarea de alimente cu conţinut proteic, lipidic, glucidic, de săruri minerale, vitamine şi apă.

În scopul de a preveni deficienţele de nutrienţi şi bolile legate de acestea este recomandată furnizarea dozei zilnice (DZR) a nutrienţilor esenţiali prin hrană.

Factori de influență asupra asigurării nutrienților necesari

Cu toate că este recomandată asigurarea nutrienților prin hrană, adesea apar situaţii în care fie este dificil, fie chiar imposibil satisfacerea cerinţelor organismului în privinţa substanţelor nutritive sau chiar a asigurării energiei necesare, datorită:

• inechităţii sociale;
• diferenţetelor de stiluri de viaţă (alimentație unilaterală din obişnuinţă, alimentație uniaterală datorită unor convingeri, precum sociale, religioase, vegetariene);
• dietelor bazate pe produse procesate, rafinate;
• afecţiunilor tractului digestiv;
• culturilor de fructe și legume, efectuate pe soluri epuizate;
• recoltării tipurie a vegetalelor (nematurizată);
• depozitarea îndelungată (refrigerare, congelare, deshidratare);
• conservarea alimentelor;
• menținerea alimentelor în apă, timp îndelungat;
• influenţa antivitaminelor (care se găsesc în mod natural prin alimente).

Aspecte care cresc necesarul unor nutrienți

Pe lângă aceşti factori de diminuare a nutrienţilor esenţiali, în care consumul de nutrienţi este scăzută fie prin diete necorespunzătoare, fie prin diminuarea cantității unor substanțe, mai intervin și alți factori, care cresc necesarul de aport exogen, precum:

• necesităţile fiziologice (tabel 1.);
• necesităţi crescute în urma unor patologii;
• consumul unor medicamente, care fie distrug, fie inhibă activitatea unor substanțe;
• ingerarea unor xenobiotice ajunse în organism prin diverse alimente (pesticide, aditivi, etc.).

Tabel 1. Stări fiziologice, în care crește necesitatea unor nutrienți
Stări fiziologice	Nutrienți necesari  în aport crescut	Observaţii
Prematuri	Vitamina E, vitamina K, vitamina B9
Nou născuți	Vitamina K,
	carnitina	nealimentați cu lapte matern
Sugarii	Vitamina D*, vitamina B9,	hrăniți cu lapte artificial
	vitamina K,	alăptați de mama cu deficit
	vitamina B6, vitamina B8, vitamina B9,
Copii	vitamina B2, vitamina B3, vitamina B6, zinc vitamina B12	în perioade de creștere
	vitamina B9	lambiliază
	vitamina C, colina
Preșcolari	vitamina A
Adolescenţii	vitamina B2	care nu consumă lapte sau lactate
	vitamina D
Femeile însărcinate	vitamina A, vitamina D, vitamina E, vitamina B1, vitamina B2, vitamina B3, vitamina B8, vitamina C, colina, fier, zinc
	vitamina B9	necesar dezvoltării embrionului
Femei care alăptează	vitamina A, vitamina D, vitamina B1, vitamina B2, vitamina B3, vitamina B5, vitamina B8, vitamina B9, vitamina C,  Colina, inozitol
Vârstnicii	vitamina A, vitamina D, vitamina E, vitamina B1, vitamina B8, vitamina B9, vitamina B12, vitamina C, carnitina, coenzima Q10, bor
Vârsta de menopauză	vitamina D, bor, calciu
Vegetarienii	vitamina A, Carnitina, coenzima Q10
	vitamina B6	deficit de proteine
	vitamina B12	dietă fără ouă și lapte
Sportivii	vitamina B1, vitamina B3, C, carnitina, bioflavonoide
Persoane care trăiesc departe de equator	vitamina D	Persoane cu piele închisă la culoare,
Populații cu consum ridicat de mei și de porumb	vitamina B3
Țările subdezvoltate	vitamina A
Populații cu climă scăzută sau ridicată	vitamina C, bioflavonoide	Persoane supuse diferențelor crescute de temperatură
Țările industrializate	vitamina C	Persoane cu consum crescut de alimente procesate
Tabel realizat după: Banu și colab., 2010; Cojocaru și colab., 2010; Fonyó, 2011; Andrițoiu și colab., 2016; Combs și McClung, 2017.

 Astfel acești factori au crescut necesitatea de consum a unor suplimente nutritive.

 Clasificarea suplimentelor alimentare din punct de vedere medical

Atunci când nu mai este suficientă sau posibilă asigurarea substanţelor nutritive prin dietă, terapia nutrițională medicală este disponibilă pentru sprijin nutrițional prin suplimente nutritive, care ar putea fi de folos, însă este importantă stabilirea corectă a dozei administrate.

Suplimentele nutritive sunt clasate în trei grupe, după modul lor de administrare:

• suplimente nutritive orale (ONS), administrate pe cale orală ca adjuvante la medicație sau pentru corecția unor afecțiuni,
• suplimente pentru nutriţia enterală (ENS), administrate prin tuburi nazo-gastrice sau prin sondă gastrică, duodenală, respectiv jejunală;
• suplimente pentru nutriția parenterală (PNS).

Reglementări privind suplimentele alimentare

În România producţia, circulaţia şi comercializarea suplimentelor nutritive este reglementată prin lege și trebuie să fie avizată de către Ministerul Sănătății, conform unor criterii riguroase. Astfel: tehnologia alimentară trebuie să fie adecvată și să îndeplinească criterile siguranţei alimentare; să respecte normele tehnice privind plantele medicinale şi aromatice, precum şi a produselor stupului; să menţioneze pe etichetă (în limba Română) detaliile necesare privind compoziţia, modul de administrare, eventualele efecte adverse, termen de valabilitate, etc., precum să ţină cont şi de anumite aspecte care nu trebuie să apară pe eticheta produsului (reclamă, enunțuri false, etc.); să respecte normele privind aditivii alimentari, etc.

Aceste reglementări adoptă şi reglementările Uniunii Europene. Astfel conform directivei 46/2002 a Parlamentului European şi a Consiliului, referitoare la apropierea legislaţilor statelor membre privind suplimentele alimentare, sunt clar definite suplimentele nutritive, iar  prin „nutrienți” se înțeleg vitaminele și minerale, cu precizarea, că există şi alte substanţe, care se pot utiliza în suplimentele nutritive, de exemplu: aminoacizi, acizi grași esențiali, fibre, diverse plante și extracte vegetale. Deasemenea, este precizată faptul că această reglementare va fi adaptată ulterior în funcţie de descoperiri pe urma cercetărilor.    Multitudinea substanțelor folosite în suplimentele alimentare au permis lărgirea gamei și destinația acestora.

Substanțele care pot intra în compoziția unor suplimente alimentare

Vitaminele

Vitaminele sunt substanțe organice, care nu au funcții energetice sau plastice în organism, dar totuşi au activități biologice importante, astfel sunt necesare în cantitatăţi mici (de ordinul miligramelor) în scopul susţinerii funcțiilor vitale.

Deşi organismul poate sintetiza unele vitamine, totuşi majoritatea vitaminelor trebuie să fie procurate din aport extern, deoarece dezechilibrul unor vitamine din organism poate determina diverse patologii de nutriţie, afectând buna desfăşurare a reacţilor vitale. Aceste dezechilibre pot fi date fie de cantităţi reduse, fie de acumulare în exces a unor micronutrienţi, iar în cazul vitaminelor se disting trei stări majore diferite, astfel:

• lipsa totală din organism a unor vitamine, numită avitaminoză,
• insuficiența vitaminică din organism, numită hipovitaminoză,
• excesul unor vitamine în organism, numită hipervitaminoză.

Fructele, legumele crude sau uşor procesate, leguminoasele, oleaginoasele, carnea, laptele, oul și peștele sunt sursele cele mai bune de vitamine.

Mineralele

Mineralele sunt substanțe fără de care organismul uman nu poate funcționa. Aceste substanțe îndeplinesc funcții importante, precum: funcții plastice, biocatalitice, fiziologice, fizico-chimice, pecum sunt cofactori ai unor molecule neenzimatice ale lipidelor, proteinelor, vitaminelor și a hormonilor.

Mineralele, care intră în compoziția unor suplimente nutritive, sunt: bor, calciu, cobalt, crom, cupr, magneziu, mangan, seleniu, siliciu, vanadiu și zinc.

Majoritatea mineralelor se găsesc în alimentele de sursă animală și unele din alimentele vegetale, însă conținutul acestor elemente depinde foarte mult de conținutul de minerale a solului în care au fost cultivate alimentele de sursă vegetală și de asemenea, de modul de hrănire a animalelor, în cazul alimentelor de origine animală.

Alte substanțe

Alte substanțe care pot face parte din compoziția unor suplimente nutritive sunt:

• aminoacizi, de exemplu L-arginina, L-carnitina;
• enzime, precum lactaza și papaina;
• pre și probiotice, de exemplu inulina sau specii de bacterii;
• acizi grași și diverse uleiuri;
• plante și extracte de plante, ca și Aloe Vera, Ginkgo biloba, Ginseng, usturoi, ceai verde, etc.;
• alte substanțe bioactive: licopen, luteină, coenzima Q₁₀, taurină, inzitolul, chitosan, spirulină, etc.

Există substanțe organice, de regulă, sintetice, care manifestă aceeași activitate biologică cu vitaminele (analogii de vitamine). Atât vitaminele de sinteză, cât și suplimentele alimentare anorganice, nu numai că nu sunt eficiente, dar pot fi periculoase pentru organism. În concluzie, vitaminele din alimente sunt cele mai active și benefice.

Cu toate acestea majoritatea autorilor ajunge la concluzia, că sunt cazuri, în care administrarea suplimentelor alimentare este necesară în anumite situații patologice și că administrarea acestora poate fi benefică și poate echilibra starea de sănătate a individului.

Astfel administrarea suplimentelor nutritive este un subiect controversat și poate fi inepuizabil.

Bineînțeles, că soluția ideală în orice afecțiune ar trebui să fie adoptarea unei diete, care să intervină și să susțină homeostazia organismului. Însă pe lângă factorii care distrug nutrienții din alimente, problema zilelor noastre este și stilul de viață din era vitezei, la care individul trebuie să se adapteze pentru supraviețuire, apelând adesea la alimente procesate, care de regulă sunt sărace sau lipsite de nutrienți esențiale.

Astfel, se creează anumite afecțiuni datorită acestor factori, iar echilibrarea situației devine din ce în ce mai greu. Deasemenea, sunt situații în care lipsa unor nutrienți din organism impune o soluționare mult mai urgentă, decât acestea să pot fi acoperite și echilibra doar prin dietă.

Însă la alegerea unor suplimente nutritive trebuie să se analizeze starea pacientului și medicația curentă a acestuia, precum sursa și calitatea suplimentelor.