Specialiștii consideră mierea ca fiind unul dintre alimentele cu o valoare energetică foarte mare, revigorează organismul – fizic și psihic – prelungind viața. Mierea se asimileaza repede și, în funcție de sortiment, nutriționiștii o recomandă în combaterea a peste cincizeci de afecțiuni: de la bolile de inimă, ficat, rinichi, plămâni, digestive, ORL, stări depresive, ciroze, otrăviri alimentare cu ciuperci sau cu substanțe toxice, alcoolism și insomnii.
Acest tonic, dăruit de albine oamenilor, ne ajută să avem o atitudine optimistă și să învingem cele mai teribile boli.
Acest aliment – medicament ce atinge perfecțiunea este un produs apicol obținut prin transformarea și prelucrarea nectarului sau manei de către albine și depozitat în celulele fagurilor pentru a constitui hrana populației din stup.
Mierea figurează în cele mai vechi documente ale istoriei, în tăblițele de argilă ale culturilor mesopotamiene, unele datând din anul 2700 î. d. Hr., unde sumerienii precizau că mierea era folosită ca medicament.
Aristotel a dedicat șase volume vieții albinelor și produselor stupului, însoțite de recomandări de utilizare a acestora.
Mierea a fost prima substanță dulce folosită de om, fiind prețuită în special de preoți în cadrul diverselor ritualuri.
Prin definiție, mierea este ''substanța dulce produsă de albine melifere din nectarul florilor sau din secrețiile care povin din părți vii ale plantelor sau care se găsesc pe acestea, pe care le culeg, le transformă și le combină cu substanțe specifice și le înmagazinează în fagurii din stup”.
În funcție de origine, se distinge mierea de nectar sau mierea de mană.
- Produse apicole naturale, directe:
- mierea;
- ceara;
- propolisul;
- polenul;
- lăptișorul de matcă;
- veninul de albine.
- Produse apicole indirecte naturale sau produse derivate:
- hidromelul;
- oțetul de miere;
- turtele și prăjiturile din miere;
- cremele de ceară;
- preparatele cosmetice pe bază de produse apicole;
- diversele sortimene vitalizante alcătuite pe bază de produse apicole.
În domeniul sănătății, un rol deosebit îl ocupă combinațiile de miere, polen și lăptișor de matcă, dozate corespunzător. Aceste combinații se folosesc pentru ocrotirea mamei și copilului, a sănătății adultului, în convalescențe, avitaminoze, diverse afecțiuni ale tubului digestiv și ale ficatului, în afecțiuni ale căilor respiratorii, nevroze, astenii, senilitate.
Categoric, mierea nu este un simplu îndulcitor. ''Compoziția sa este tot atât de complexă ca și taina în care este învăluit stupul'', spunea renumitul medic P. A. Weber.
În funcție de nectarul adunat de albina culegătoare, mierea, de diferite sortimente, este benefică în tratarea diverselor afecțiuni: mierea de salcâm (astenie și nevroze), mierea de tei (insomnie, bronșite, tuse), mierea de castan comestbil (boli ale venelor, ficatului și prostatei), mierea de brad (afecțiuni pulmonare), mierea polifloră (anemii), mierea de măr (tonică și antidiareică).
Valoarea alimentare și dietetică
Valoarea alimentară a mierii constă în bogăția ei în zaharuri (70-80%), fiind un aliment energetic prin excelență. Majoritatea zaharurilor (glucoză și fructoză), nu mai necesită o prelucrare specială prin digestie, fiind direct asimilate, eliberând energie prin toate etapele de descompunere prin care trec.
Deosebirea esențială a mierii de albine de zahărul comercial constă în conținutul său ridicat în unele substanțe nezaharoase (enzime, acizi organici și vitamine), care își exercită efectul prin acțiunea de reglare a funcțiilor importante ale organismului.
Principalele proprietăți terapeutice și curative ale mierii
Mierea are o multitudine de efecte, și anume: atibacterian, antibiotic, antiinflamator, agent antioxidant în alimentație, anti-carii, biostimulator, agent de limpezire pentru sucuri, vinuri, curativ, depurativ, emolient, energetic, imunostimulant, laxativ, nutritiv, regenerativ pentru țesutul conjunctiv, stimulează anabolismul, tonic cardiac, stimulează regenerarea epiteliilor, endoteliilor și a membranelor celulare.
Indicațiile mierii
Datorită multiplelor sale efecte, mierea este indicată într-o serie de afecțiuni: anorexie, convalescență, febră, ulcerații, gingivite, faringite, gât dureros, astm bronșic, tuse, răceală, tuberculoză, boli cardice, anemie, ciroză hepatică, boli reumatice, cataractă, măști cosmetice.
CONCLUZII
Pe lângă aportul energetic imediat datorat conținutului de glucoză și fructoză, direct asimilabile, ceea ce o recomandă în toate acțiunile ce necesită efort fizic și intelectual intens, mierea de albine are și însușiri terapeutice prin conținutul în enzime, vitamine, săruri minerale și acizi organici.
În concluzie, putem să spunem că tratamentele cu miere au trecut proba timpului, mierea păstrându-și faima de medicament pe lângă accea de aliment delicios. Dar, atenție, toate proprietățile terapeutice sunt diminuate de timp, iar prin încălzire componentele active de valoare își încetează activitatea, mierea transformându-se într-un aliment dulce, fără a mai fi și un medicament prețios.
Copiilor cu vârsta sub un an precum și persoanelor alergice la produsele apicole, le este contraindicată administrarea mierii, iar diabeticii o vor consuma doar sub supravegherea medicului.
Ca o concluzie generală se poate spune și în cazul mierii că aceste contraindicații sunt relative. Cu multă atenție, sub control medical și în doze individuale, mierea poate fi dată aproape oricui.