Părintele și copilul reacționează continuu, unul față de celălalt. Diverse cercetări au arătat faptul că un consum de produse sănătoase de către părinte, poate crește consumul acestor alimente în rândul copiilor, doar prin observarea adulților.

Părinții au o influență majoră asupra modului în care se hrănesc copiii, deoarece ei:

 

• aleg activ hrana pentru familie;
• servesc ca modele dietetice;
• folosesc practici de hrănire;
• reacționează conform propriilor percepții despre sănătatea și dezvoltarea copiilor lor;
• consolidează dezvoltarea tiparelor și a comportametelor alimentare, pe care ei le consideră adecvate.

Părinții mai pot interveni și supraveghea în oarecare măsură comportamentul alimentar al copiilor până la vârsta de pubertate, deoarece controlul de către părinți al alimentației adolescentului devine problematic, datorită fazei de separare a acestora, în care adolescenții manifestă refuz și opoziție față de părinți. Totuși, părinții ar trebui să aibă în vedere câteva aspecte legate de dezvoltarea obiceiurilor alimentare a copiilor lor:

• nevoile alimentare ale copiilor diferă atât cantitativ, cât și calitativ, de nevoile alimentare ale adulților și chiar de nevoile alimentare ale altor copii;
• obiceiurile alimentare ale copilului și cantitatea de alimente ingerate de copil nu trebuie să fie comparată nici cu obiceiurile alimentare ale altor copii sau ale adulților, nici cu cantitatea de alimente ingerate de alți copii sau de adulți;
• pentru introducerea unor noi alimente sănătoase poate fi mai benefică o ușoară insistență de a gusta, decât impunerea de a consuma toată cantitatea preparată pentru copil, iar pentru un efect mai bun se poate negocia cu copilul și se poate oferi o recompensă (preferabil non-alimentară).

Indiferent de modul de justificare a părinților în privința controlului comportamentului alimentar al copiilor, precum un control excesiv al părintelui privind hrana copiilor, poate avea impact negativ pe termen lung asupra consumului alimentelor de către copii și a stării de greutate a acestora. Astfel este favorizată o abordare prin puterea exemplului, care asigură dezvoltarea și însușirea unor comportamente alimentare adecvate, sănătoase.

Insistența părinților

Copiii care sunt presați de către părinte să consume unele alimente considerate sănătoase sau să consume o anumită cantitate de alimente, de regulă își dezvoltă un obicei alimentar, prin care tocmai consumul acestor alimente va fi redus în favoarea altor alimente nepotrivite și li se dezvoltă o autoreglare mai slabă în privința senzației de foame și sațietate.

Acești copii de regulă își dezvoltă obiceiuri alimentare eronate, reprezentat prin repulsie față de mâncare. Aspect, care duce la o ingerare scăzută de alimente și nutrienți, în consecință la o scădere exagerată a greutății corporale.

O variantă potrivită ar fi investirea încrederii, în care copilul să poată manifesta liber când îi este foame și când este sătul.

Limitarea părinților

Limitarea părinților asupra cantității și a tipului hranei consumate de către copil, pot duce ulterior la o preferință sporită pentru consmul alimentelor limitate, pe care copilul le va consuma cu mare probabilitate în exces, atunci, când scapă de controlul părintelui (la bunici, în societate, în diverse anturaje).

Acești copii de regulă își dezvoltă o autoreglare mai slabă în privința senzației de foame-sațietate, aspect care duce la o ingerare crescută a aportului energetic și, în consecință, la creșterea exagerată a greutății corporale.

O variantă potrivită în scopul limitării ar fi ”limitarea ascunsă”, în care nu se impune sau se interzice consumul unor alimente, mai degrabă se evită aprovizionarea sau expunerea acestora și se practică mai degrabă puterea exemplului, prin care și părinții consumă alimente sănătoase.

Recompensa prin alimente

De regulă recompensa prin alimente este efectuată prin oferirea unor alimente preferate de copil (nu întotdeauna sănătoase), astfel copilul își poate dezvolta cu ușurință obiceiuri alimentare eronate, prin care să refuze consumul de alimente sănătoase în favoarea acelor alimente primite ca recompensă.

Utilizarea recompensei sau a restricției alimentare în copilărie este responsabilă pentru ingerarea unui aport crescut de alimente în perioadele de emoții negative la vârste ulterioare.

O variantă potrivită pentru a gusta un aliment sănătos se poate negocia o recompensă pentru copil, care preferabil să fie altceva, nu un aliment.

Copii adoptă mai degrabă tiparele alimentare a părinților, decât să facă ceea ce li se spune!

Alte influențe care pot disturba comportamentul alimentar a copilului:

Modelarea socială poate fi o practică indirectă, dar eficientă pentru promovarea unor alimentații sănătoase în rândul copiilor, dar și în educarea și responsabilizarea părinților.

• caracteristicile copiilor: vârsta, sexul, starea de greutate;
• obiceiurile alimentare proprii și tradiționale;
• percepția anturajului și a societății asupra greutății unui copil sănătos (Birch și colab., 2007);
• percepția anturajului și a societății asupra unor alimente de oferit sau de interzis copilului;
• abundența și varietatea alimentelor, care sunt promovate ca potrivite și de regulă alese din comoditate, în defavoarea unor alimente sănătoase (Birch și colab., 2007; Scaglioni și colab., 2018);
• lipsa de cunoștințe pentru a interpreta informații despre conținutul energetic și nutritiv a produselor alimentare alese (Brown și Ogden, 2004; Birch și colab., 2007);
• lipsa de cunoștințe despre modul de cultivare ale unor alimente, considerând adesea, că ”mai mare este mai bun”;
• comportamentul alimentar al copilului (Birch și colab., 2007).

Cu toare astea, părinții au tendința de a fi subiectivi, subestimând starea ponderală a copiilor lor, ceea ce reprezintă o barieră în prevenirea supraponderabilității, respectiv a obezității.