Reacția copilului față de mese și alimentație se schimbă pe măsură ce crește copilul. Astfel, înțelegerea manifestărilor naturale ale copiilor la diverse vârste față de noi, față de obiceiuri, față de alimentație, ne ajută să avem așteptări realiste de la ei.

De la diversificarea mâncării până la un an

După perioada de alăptare unii copii acceptă mai repede diversificarea mâncării, alții mai încet, însă de cele mai multe ori chiar dacă strâmbă atunci când întîlnește gusturi, texturi noi, totuși le acceptă în cele din urmă (chiar dacă nu de la prima încercare).

Din momentul în care le apar dinții le plac alimentele pe care le pot mânca cu mâna, de exemplu tarte de orez. Apoi urmează perioada (la 7 – 9 luni) în care încearcă să mănânce singuri cu cu lingurița. În această perioadă chiar dacă ajunge mai multă hrană pe jos, decât în gurița lor, totuși e important să îi încurajăm. Această perioadă este urmată de o perioadă în care copiilor le place să apuce cu degetele mâncarea.

Copii sunt unici și au ritmuri diferite de dezvoltare și ei știu exact când nu le este foame, când nu le place ceva sau când s-au săturat. Astfel e bine să nu îi obligăm să consume cantitățile de alimente stabilite de noi. Mai de grabă să avem încredere în instinctul și intuiția lor, ca să nu îi dăm peste cap aceste simțuri naturale! Tot odată trebuie să avem în vedere faptul că în această perioadă pofta este ușor influențată de boală. Important este să nu facem mare caz, dacă un copil cu nas înfundat refuză mâncarea o vreme.

Copii la vârsta de 1 - 2 ani

La această vârstă în mod normal încep să mănânce mai puțin, decât înainte și preferă mâncatul disproporționat (la anumite zile sau mese mănâncă mai mult, iar la altele mai puțin). În această perioadă își dezvoltă sentimentul de autonomie, iar prin atitudinea lor față de mâncare își exprimă independența și distanțarea față de părinți. Pentru a evita degenerările ulterioare este de preferat să nu se facă mare caz când apar aceste proteste și să nu fie forțați copii să mănânce, metoda cea mai potrivită fiind cea de distragere de atenție. De asemenea în această perioadă își dezvoltă anumite preferințe față de unele alimente sau pur și simplu pot refuza alte alimente.

La vârsta de 3-4 ani

Copii la această vârstă nu mai au nevoie de a fi ajutați la masă, dacă alimentele mai tari le servim tăiate în bucățele. De asemenea vor mânca mai rar, decât înainte, vor începe să înțeleagă anumite reguli și sunt mai dispuși să experimenteze noi tipuri de mâncare. Pot fi implicați în pregătirea mesei (spălarea unor fructe, legume, așezarea tacâmurilor...). În această perioadă sunt ușor influențabili de către colegii de la grădiniță. Dacă se grăbesc la joacă și nu au răbdare să își termine mâncarea, atunci să îi reținem la masă până termină cu toții de mâncat, însă fără să ii obligăm să mănânce. În cazul în care nu a consumat suficientă hrană și îi este foame între mese, e cel mai potrivit să îi oferim un iaurt sau un fruct.

Între vârsta de 5 – 10 ani

În această perioadă pofta copiilor variază din ce în ce mai mult. S-ar putea să adopte mai ușor o atitudine sănătoasă față de mâncare, dacă le oferiți permisiunea să încalce ocazional regulile, decât dacă le impuneți cu forța. Implicarea lor în diverse activități (întocmirea listei de cumpărături, mersul la cumpărături, ajutorul la gătit) îi ajută să înțeleagă mai mult despre nutriție, să însușească obiceiuri sănătoase și în plus le oferă sentimentul că participă activ la viața de familie.

Care sunt așteptările părinților față de copil și față de ei înșiși?

Deoarece atitudinea copiilor față de alimentație reflectă în mare măsură și relația între părinte copil, este foarte important clarificarea acestei întrebări!

De cele mai multe ori părinții au tendința de a exagera în legătură cu mâncarea de care au nevoie copii. Iar copiilor li se poate părea interesant sau chiar poate să le placă reacția părinților când ei refuză să mănânce și astfel se intră într-un cerc vicios în care este foarte greu evaluarea corectă a cantității și alegera potrivită a hranei. Copii care nu prea mănâncă, vor mânca și mai puțin, dacă fugim după ei cu mâncarea, iar un copil supraponderal va mânca și mai mult (pe ascuns, pe la bunici, prieteni), dacă îi porționăm mâncarea.

Pentru a ajuta copiii să însușească obiceiuri alimentare potrivite și să consume cantități de hrană potrivită pentru ei, e bine să îi învățăm încă din cele mai mici vârste să mănânce în bucătărie, pe cât posibil împreună cu familia, sau cel puțin cu persoana care îi hrănește