Bulimia nervoasă reprezintă episoade recurente de alimentație compulsivă alternate cu comportamente compensatorii inadecvate și recurente (provocarea vărsăturilor, abuz de laxative, diuretice, medicamente, postul, clisma sau exerciții fizice exagerate) pentru a preveni creșterea în greutate deoarece respectul de sine este influențată de greutatea corporală și de aspectul fizic.

Mâncatul în exces și eliminarea forțată a alimentelor ingerate de obicei sunt practicate în secret, acestea constituind un semn al unor probleme medicale și psihice serioase cu potențiale complicații severe.

Persoana care suferă de bulimie are frecvent senzație de foame, ajungând să mănânce des, pe fugă și mult. Criza de bulimie este o formă de pierdere a controlului.

            Individul cu bulemie nervoasă

• mănâncă în exces pentru a-și satisface dorințele sau a pentru a regăsi o formă de iubire și de afecțiune,
• încercă să umple emoțional un gol imens, o ură, un dispreț față de propria persoană,
• se lasă dominată de mâncare (de viață),
• poate avea impresia că moare de foame,
• neagă o parte din sinea sa, sau o situație,
• are o supărare, o furie,
• se simte izolat, separat, respins,
• își respinge corpul, precum nu vrea să trăiască aceste frustrări, angoase,
• îi este teamă că va pierde ceea ce are,
• simte o nesiguranță (simțindu-se diferit de ceilalți),
• cu toate că este vulnerabil, are dorința de a-și controla emoțiile, respingându-i astfel pe ceilalți,
• are un conflict legat de propria persoană,
• are tendința de a se subaprecia,
• trăiește o depresie profundă, o disperare, o angoasă,
• dorește să fie perfect, să își găsească locul, să "aibă greutate".

Bulimia este o problemă de ordin afectiv, asemănătoare cu anorexia, fiind diferențiată prin următoarele aspecte:

• este străns legată de mamă, sursa vieții,
• persoana afectată: și-a reținut mult timp sentimentele de iubire, a avut o rezervă de a-și recunoaște (accepta) mama, (= incapacitatea de a accepta latura, feminină proprie, principiul feminin),
• poate fi asociată cu senzația de a fi fost controlat în copilărie,
• perioada de după alăptare poate fi percepută ca un abandon.

În realitate sursa problemei nu este ceea ce s-a întâmplat în legătură cu mama, ci percepția individului asupra a ceea ce s-a întâmplat.

Forma de bulimie poate fi ușoară, moderată, severă sau extremă, în funcție de frecvența episoadelor, care pot fi de la câteva pe săptămână până la mai multe episoade zilnice.

Bilimia poate afecta grav sănătatea, ajungând la:

• boli hepatice,
• boli renale,
• anemie,
• dezechilibru hidro-electrolitic,
• dezorientare mentală,
• afecțiuni ale dinților, gingiilor,
• hipoglicemie, infertilitate,
• amenoree,
• malnutriție,
• pierderea masei musculare și osoase,
• tensiune arterială scăzută, puls scăzut,
• leziuni ale stomacului și ale esofagului, ulcere, sângerări interne,
• slăbirea sistemului imunitar,
• deminerilarizarea organismului și avitaminoze,
• crește riscul de osteoporoză prin distrugerea țesutului osos (dacă procentul de grăsime a femeii ajunge sub limite normale, organismul neputând produce suficient estrogen).

Alte implicații psihologice, care pot interveni alături de bulimie:

• furia (față de orice persoană despre care se presupune că încearcă să intervină),
• anxietatea,
• depresia,
• frica de a fi descoperit,
• izolarea,
• singurătatea,
• comportamentul obsesiv-compulsiv.

Persoanele cu bulimie pot manifesta comportamente extreme:

• abuz de alcool,
• consum de droguri,
• dependențe de cumpărături,
• cheltuiesc sume exorbitante pentru mâncare (chiar în defavoarea altor obligații de plată),
• își petrec mult timp mâncând (chiar în defavoarea altor activități, obligativități).

Persoana bulemică trăiește în special rana de abandon, pe care îl maschează cu dependența. Are adesea urcușuri și coborâșuri, aparent fără nici un motiv, însă mecanismul acestora este corelată de teama de singurătate. Deasemenea joacă adesea rolul salvatorului (rol de părinte față de frați, surori, salvarea unor persoane din situații dificile), acestea fiind mijloace subtile de a primi atenție.

Pentru rezolvarea situației și/sau prevenirea unor complicații este foarte importantă solicitarea ajutorului din partea unor persoane de specialitate:

• medicul de familie (evaluare și monitorizare stare fizică),
• psiholog (evaluarea și psihoterapia tulburărilor de personalitate),
• psihiatru (medicația corespunzătoare tulburării de personalitate),
• nutriționist, dietetician (regim alimentar, evaluare corporală, restabilirea echilibrului nutriționale).

Recomandări nutriționale:

Regimul alimentar nu necesită o restricție la cei care nu au o boală organică asociată, exceptând cazurile de obezitate. Mai importante sunt psihoterapia și sprijinul familiei.

Datorită episoadelor de bulemie prin care se ajunge la carențe grave ale organismului de nutrienți sunt recomandate suplimente nutritive pentru a restabili echilibrul:

• complex de vitamine (în special din grupa B și vitamina C, coenzima A și Q₁₀),
• minerale (în special potasiu, seleniu, zinc, cupru, calciu, magneziu),
• 5-hidroxi-L-triptofan (crește nivelul de serotonină),
• Acid gama amino-butiric (GABA) (calmează stresul, întărește țesutul nervos),
• Probiotice (pentru a restabiliza bacteriile florei intetinale),
• Complex de aminoacizi în formă liberă (contracarează carența de proteine),
• Acizi grași poli- și mono-nesaturați (în special cel cu conținut de omega 3).

Dieta echilibrată

• 3 mese, 3 gustări (fără a sări peste mese, în special peste mic dejun),
• aport caloric adecvat vârstei, sexului, greutății corporale și corelat cu bolile pacientului,
• în general se recomandă proteine (12-15%), lipide (25-30%), glucide (50-60%), fibre (20-30 g), dacă persoana nu are diverse patologii asociate (diabet zaharat, boli cardio-vasculare, etc),
• echilibru între nutrienți (proteine, lipide, glucide) la fiecare masă.

Recomandări

• proteine de sursă vegetală (fasole, mazăre, năut, ciuperci),
• carbohidrați complecși (pâine, paste integrale, de secară),
• ținerea la îndemână a unor gustări sănătoase (legume, fructe, semințe, iaurt),
• mestecarea alimentelor,
• încetarea imediată de a mânca în momentul în care se simte o stare alterată sau nevoia de a merge la toaletă,
• jurnal alimentar cu prețurile alimentelor,
• managmentul stresului (mișcare regulată, moderată, respirație profundă, meditația, yoga),
• dezvoltarea unor relații cu persoane pozitive, care apreciează și acceptă persoana în cauză.

De evitat

• zahărul, dulciurile rafinate,
• alimentele cu amidon (cartofi),
• produse din făină albă (pâine, patiserii),
• poftele, care pot declanșa excesul alimentar.

De reținut:

• poftele durează între câteva secunde și până la 20 de minute, în acest interval de timp se recomandă distragerea atenției prin:
• o gustare mică, sănătoasă (un fruct, o legumă, un iaurt),
• servirea unui pahar de apă,
• o plimbare, sau alte activități de realizat, care să fie captivante și să atragă atenția de la mâncare.

       Deși persoanele cu tulburări alimentare sunt afectați din cauză că vor să arate bine și să se simtă bine, rezultatul de obicei este opusul acestei dorințe.

      Forma de ajutor de care are nevoie este: susținerea celorlalți. Rezolvarea situației pe plan personal include necesitatea de a accepta faptul că individul are ceva de înțeles din această stare depresivă. Astfel rezolvarea situației poate duce la:

• iubire,
• acceptare de sine, a corpului, a egoului,
• deblocarea canalelor prin care curge energia divină,
• îndeplinirea misiunii față de propria persoană, față de mamă, față de cei iubiți,
• aprecierea frumuseții universului,
• descoperirea bucuriei de a trăi,
• acceptarea mâncării ca fiind hrană a corpului.

Deoarece bulimia este strâns legată de anorexie, simultan se va trata și anorexia individului.

Cheia respectului de sine constă în deținerea controlului asupra vieții personale, evitând controlul altora!